Generatii intregi perceputeaza aura fascinanta a oraselor scumpe, evidentiind prin legende urbane, valori culturale sau povesti de viata ce au intrat in patrimoniul locului nenumarate avantaje ce in ochii multa  inceteaza a mai fi oportunitati, devenind certitudini cand se gandesc la un viitor mai bun. Dintr-o perspectiva opusa apar numeroasele remarci legate de costurile ridicate de trai intr-un oras mare, orice idee ce alimenteaza entuziasmul pentru metropole fiind in aceasta optica un miraj. In paralel, apar opinii ce clasifica traiul intr-un oras mare o decizie de consum asemeni celei cu care ne indreptam spre masini premium in favoarea celor mai ieftine. Oare?

Cum putem privi distributia veniturilor in orasele scumpe?

Principalul argument ce sustine totalitatea ambitiilor cu care ne mentinem fideli oraselor mari sunt oportunitatile mult mai numeroase, complexe si profitabile. Resursele spre care exista o expunere in marile orase pot echilibra deci costurile superioare ale vietii. Cu toate acestea, un detaliu ce constesta pe plan concret acesta realitate este competitia crescuta ca urmare a inflatiei de persoane cu o pregatire similara si implicit, cu un pret ca oferta de munca apropiat. Dincolo de a restabili remunerarea, concurenta crescuta duce inevitabil la angajarea chiar si ca solutie temporara pe pozitii pentru care nu exista o specializare formala sau sub pregatirea candidatului.
Statisticile privitoare la venituri arata ca inclusiv meseriile si functiile conventional modest platite ating alte remuneratii in orasele scumpe, insa diferenta raportata fata de restul tarii este una artificiala, respectivul adaos neasigurand o crestere concreta a puterii de cumparare. Mai mult decat atat, exista posibilitatea ca o persoana aflata intr-o asemenea incadrare sa se poata bucura de un trai cu alt grad al accesibilitatii prestand aceeasi munca intr-o comunitate mai mica.

Care este de fapt perceptia vietii costisitoare intr-un oras scump?

Studiile analistilor sociali americani au relevat ca autoevaluarea propriului statut social drept apartinand clasei de venituri medii, insa rationamentul acestei incadrari nu priveste propriile resurse ci dificultatile de acces la cele mai inalt pozitionate cartiere si la un stil de viata definit de segmentul high-end. De altfel, comparativ cu distributia veniturile la nivel national, aceleasi persoane permit o total alta clasificare fata de propria viziune asupra starii materiale.
In paralel cu aceasta perceptie poate fi totodata remarcata o incadrare obiectiva total diferita in functie de venituri, raportat la intreaga populatie.

 
Dincolo de cheltuielile cu scop utilitar -de la cele locative pana la cele de transport- orasele scumpe deviaza gestionarea traditionala a bugetului prin tentatii mult mai costisitoare atat printr-o alta perceptie asupra cerintelor de confort pana la alti parametri pentru stilul de viata. Marile orase deschid un alt apetit asupra oportunitatilor de distractie si relaxare, cat si asupra bunurilor Veblen.

Sa alegem asadar orasele scumpe?

Daca decizia asupra unui oras scump reprezinta o investitie, tot din aceasta perspectiva ar trebui evaluate si rezultatele, in calculul ratei de intoarcere intrand si beneficiile si inconvenientele. In functie de structura interioara a fiecarui individ, obiectivele de cariera si capacitatea de mentinere a unei perceptii realiste asupra ideii de confort, un oras scump nu va fi considerat o povara, ci o provocare.
De asemenea, cel putin pentru planul vietii sociale un oras scump va aduna experiente ce cu greu pot fi duplicate in alte locuri.
Nu in ultimul rand, sa nu uitam ca dincolo de a da pulsul in sectoarele financiar si al afacerilor, orasele cotate drept cele mai scumpe sunt si cele mai prestigioase centre culturale, asadar deschiderea educativa pentru copii reprezinta unul dintre cele mai solide argumente pentru familii.